…de pe la prieteni adunate… :)

Nu lasati batranii senili neinsotiti!

Scris de VisUrat

Vinerea trecuta am avut cea mai groaznica experienta traita vreodata intr-un tren. Trebuia sa ajung sambata dimineata la Bucuresti, asa ca mi-am luat bilete la cuseta cu cateva zile inainte. Surprinzator, mai erau libere doar cateva locuri la cuseta de sase persoane si toate locurile erau sus. Decat sa stau in fund langa cine stie ce marlani care put, mai bine sus la cuseta, mi-am zis.
Zis si facut.

Am urcat in tren din Deva, am intrat in compartiment (aveam bilet in compartimentul 2), le-am zis “buna seara” celor doua tipe care le faceau cu mana pe geam celor care le insotisera (mi-am zis “mama, ce noroc am ca n-am dat peste niste imputiti”), am aruncat rucsacul pe patul meu, mi-am deschis o bere si am asteptat controlorul sa vina dupa bilete.

Dar acolo s-a oprit norocul meu. De fapt, s-a oprit in momentul in care au intrat in compartiment doi mosi (un el si o ea). Ea era in lumea ei, el in lumea lui. In ea domnea paranoia, in el vechile apucaturi de responsabil de alimentara. Ea cred ca avea Alzheimer, el era senil sigur. In momentul in care au intrat in compartiment a inceput scandalul.

Si-au pus bagajele pe paturile de jos si mosul anunta:
“Aici dormim noi!”
Tipele respective, cu bun simt, il anunta ca nu pot dormi acolo, pentru ca acolo sunt locurile lor si ca au cumparat biletele cu cinci zile inainte special pentru ca vroiau sa doarma jos. Reactia mosului?
“Si ce? Noi suntem oameni batrani! Dar TREBUIE sa ne lasati sa dormim jos! Noi nu putem dormi la mijloc!”.

“Domnule, intelegeti ca noi avem bilete jos. Ne pare rau, dar am fost din timp sa le cumparam tocmai pentru ca nici noi nu putem dormi sus”, a raspuns una dintre fete.
“Dar noi suntem batrani si TREBUIE sa dormim jos! Auzi, ia du-te tu si cheama controlorul! Da’ ce, crezi ca asa merg lucrurile in tara asta?”, raspunde mosul si-i face semn babei.

Aia era pierduta in spatiu, in lumea ei, strangea nevoie mare o sacosa la piept. Intelege totusi ce nevoie avea mosul si pleaca sa cheme controlorul. Se intoarce cu acesta:
“Da, care este problema?”, spune controlorul.
“Uitati domnule! Nu vor sa ne lase sa dormim pe paturile de jos! Cica ele le-au ocupat primele!”, incepe mosul sa urle.
“Domnisoara, va rog, daca au bilete jos, jos trebuie sa stea.”, raspunde controlorul impaciuitor.
“Domnule controlor, noi avem bilete jos.”, raspund tipele.
“Si ce? Noi suntem batrani! TREBUIE sa dormim jos!”, incepe iar mosul .
Controlorul verifica biletele, ii explica mosului ca trebuie sa stea acolo unde are bilet si nu in alta parte, si pleaca.

Cam o ora a durat scandalul. Tipele au inchis gura la un moment dat si i-au dat ignore mosului, iar asta a inceput sa se certe singur, explicandu-i babei ce de cacat e tara asta pentru ca nu esti lasat sa stai unde vrei atunci cand tu nu ai acest drept dar esti batran. Si batranii trebuiesc respectati orice ar fi.
In fine. S-au calmat spiritele cat de cat, si-a facut toata lumea patul, s-a inchis lumina si hai la somn.
“Aoleu!”, urla baba atunci cand nici musca nu se auzea si cand atipise cam toata lumea.
“Ce e?”, intreaba mosul .
“Pachetul de la Costica! Ala pentru Gheorghita!”
“E la mine, stai linistita.”, ii raspunde mosul .
Si s-a lasat iar linistea.

Am adormit. Era vreo 10 noaptea cand mi s-a luat lumina. Cred ca visam bucuros ca ajung odihnit la Bucuresti, cand simt cum ma prinde cineva de picior si trage puternic. M-am trezit instant. Era mosul care incerca sa se urce pe scara. Si, in loc sa se prinda de scara, s-a prins de piciorul meu de era sa ma traga din pat. Poate va inchipuiti ca stateam eu cumva de avea acces facil la membrele mele. Nu. Eu stateam in patul meu, fara nici un membru care depasea patul, iar mosul a vrut sa se prinda de pat si mi-a nimerit piciorul. Cand mi-a nimerit piciorul, s-a speriat si a alunecat pe scara. Cu nivelul de adrenalina la maxim, m-a apucat de blugi si m-a cam tras dupa el. Superb, ador sa fiu trezit in acest fel.
Ma uit la ceas: ora 12.
S-a terminat cu somnul.

Cobor, ma incalt, deschid o bere si dau sa ies. Mosul statea in usa . Nu tu scuze, pardon sau politeturi din astea. Nici macar n-a dat-o in gluma. Se uita la mine de parca eu eram vinovat ca dormeam in patul meu. Asa ca, daca i-a sarit si lui somnul, hai sa continue ce a inceput. Si anume tuica din pachetul de la Costica pentru Gheorghita. Terminase deja o sticla de un litru de bere Noroc (ca nu stiam ce naiba pute in compartiment) si trecuse acum pe tuica.
Si i-a dat cu tuica pana pe la vreo unu. Adica a baut ambele sticle de 0,5 l din pachetul pe care i-l trimisese Costica lui Gheorghita. S-a culcat.

Am iesit pe culoar, mi-am deschis o alta bere si mi-am sunat nevasta, sa mai schimb o vorba. Se trezeste baba. Iese si ma intreaba unde-i buda. Ii arat si continui sa vorbesc la telefon, langa usa compartimentului. Se intoarce baba de la buda (am vorbit mult la telefon), trece de mine si intra in compartimentul urmator (noi stateam la 2, ea a intrat la 3).

“Ce cauti in patul meu? Unde mi-ai pus bagajul?!”, se aude din compartiment.
Se aprinde lumina, vede baba ca si mosul lipseste, iese din compartiment si se duce la compartimentul patru. Acolo, la fel. Scandal, trezit tot compartimentul, vazut ca nu a nimerit, plecat mai departe. Pana la compartimentul opt, cand mi-am dat seama ca ea nu cauta pe cineva anume, ci compartimentul in care sta.

M-am dus la ea si am batut-o pe umar. S-a intors speriata si a facut o fata de parca l-a vazut pe dracu’.
“Dumneavoastra stati la compartimentul doi…”, i-am zis.
“Am uitat unde stau…”, imi raspunde.
“Haideti sa va arat.”

Am dus-o la compartiment, i-am deschis usa si i-am zis:
“Aici stati.”
“Sigur?”, ma intreaba.
Era sa-i zic eu ceva, dar am preferat sa ma intorc la conversatia cu nevasta.

Am terminat berea , am terminat si de vorbit, hai inapoi la somn, poate mai prind cateva ore se somn. Intru in compartiment in liniste, ma descalt si ma urc in patul meu. Dupa cateva minute, se aude o basina. Dupa alte cateva secunde, se aprinde un chibrit. Mirific. Miros de basina cu fum de chibrit intr-un spatiu de 2×1,5 m inchis aproape ermetic. Pana pe la ora trei dimineata am avut parte de multe portii de basini afumate. Cam la cinci minute o basina, tot atunci si chibritul. Sa nu se simta, credea mosul .

Pe la trei fara zece, mosul ii face semn babei.
“Cred ca mor!”, ii spune in soapta.
“Lumanarea! Repede!”, spune baba.
Si scoate mosul o lumanare si o aprinde. Si sta intins cu lumanarea pe piept vreo zece minute.

Am crezut ca sunt intr-un film cu tampiti. Ma uitam dupa camere video ascunse, credeam ca-i o farsa, nu realizam ca se poate intampla asa ceva.

“Ma simt mai bine!”, zice mosul si stinge lumanarea. Si, dupa ce mai trage o basina si mai aprinde un chibrit, se culca. Pe la trei si jumatate adorm si eu. Mai aveam doua ore pana la Bucuresti, mi-ar fi prins destul de bine daca le dormeam.

Deodata se aprinde lumina. Controlorul.
“Poftim biletele! Ajungem la Bucuresti!”, imparte biletele si pleaca.
Ma uit la ceas, patru si ceva.
Trenul trebuia sa ajunga in Bucuresti la 5:15.

Mosnegii incep sa se isterizeze.
“Hai mai repede! Pune aia! Fa aia! Da aia! Da’ pachetu’ de la Costica unde-i? Hai mai repede ca nu apucam sa coboram! etc”.
De fapt, de ce sa stric farmecul, mai bine va arat exact ce si cum. Cam douazeci de minute le-a luat sa se imbrace si sa-si faca bagajele, asta in conditiile in care au dormit imbracati si cu bagajele sub cap, plus ca au reusit sa-i trezeasca si pe restul oamenilor care inca mai dormeau (mai ca s-a asezat baba pe una, mai i-a scapat mosul un baston in cap celeilalte, generalitati din astea)…

(Inainte de a pune clipul trebuie sa ma interesez daca este legal sa filmezi oameni in tren si sa faci public clipul. Va anunt atunci cand aflu exact si voi pune sau nu filmul.)

In concluzie, incercati sa nu mai lasati mosnegi senili nesupravegheati. Eu n-am putut dormi toata noaptea din cauza lor (nu de basinile aluia, ci pentru ca-mi era frica sa nu dea foc la pat si sa mor ars ca sobolanul), restul vagonului a fost trezit la doua noaptea pentru ca baba uitase unde statea, basca scandalul de inceput de calatorie.

Ai un mos senil, te compatimesc. Dar ori ai grija de el, ori il internezi undeva sa aiba altcineva grija de el. Nu-l trimite singur cu trenul, ca iti vor umple multi frigiderul cu carne sau risti sa faca vreo nefacuta…

P.S.: Le rog pe cele doua tipe care erau in compartiment (si carora le-am dat cartea de vizita) sa citeasca articolul si sa lase un comentariu prin care sa confirme autenticitatea celor de mai sus.

Vizualizari : 385